Rapoartele ONU documentează tortura și relele tratamente la care sunt supuși prizonierii ucraineni în captivitatea rusă: violență fizică și sexuală, izolare și îngrijiri medicale necorespunzătoare. Articolul analizează practicile repetate în centrele de detenție și responsabilitatea autorităților ruse.
Ce spun cifrele? În raportul publicat la 29 iunie 2026, ONU consemnează interviuri cu 129 de prizonieri ucraineni repatriați. Dintre aceștia, 124 au descris tortură sau alte rele tratamente, iar 97 au relatat abuzuri repetate, pe perioade îndelungate, în centre oficiale de internare. Aceste cifre descriu grupul intervievat, nu totalitatea militarilor aflați în captivitate.
Violența începea adesea la intrarea în penitenciar. Un raport ONU din octombrie 2024 documentase asemenea „proceduri de primire” în 38 de locuri de detenție. Prizonierii descriau trecerea printre gardieni care îi loveau, poziții corporale dureroase, șocuri electrice și dezbrăcare forțată. Unii trecuseră prin aceste proceduri în până la cinci centre diferite. Repetarea lor la fiecare transfer transforma mutarea într-o nouă sursă de teamă.
Abuzurile continuau în timpul activităților obișnuite. În raportul din decembrie 2025, foști prizonieri descriau bătăi la inspecții, în drum spre duș sau spre cabinetul medical, sufocare, atacuri cu câini și exerciții fizice epuizante. Unii spuneau că nu li se comunica nici măcar numele instituției în care erau ținuți. Alții relatau tortură în timpul interogatoriilor, pentru obținerea unor mărturisiri privind presupuse crime de război.
Izolarea completa violența fizică. ONU a documentat transferuri în centre îndepărtate din Federația Rusă, interzicerea comunicării cu familia și ascunderea locului detenției. Personalul penitenciar purta uneori cagule pentru a-și proteja identitatea. Pentru cei de acasă, această izolare prelungea incertitudinea: unde se află omul căutat și dacă mai este în viață.
Un raport separat, publicat în septembrie 2026, documentează și folosirea violenței sexuale împotriva prizonierilor, inclusiv șocuri electrice și lovituri în zonele intime. ONU arată că majoritatea victimelor violenței sexuale documentate în detenție erau bărbați. Este o dimensiune a captivității despre care rușinea și trauma pot face mărturisirea deosebit de dificilă.
Nici apropierea eliberării nu garanta protecția. Trei militari intervievați pentru raportul din iunie 2026 au relatat că gardienii i-au bătut și le-au aplicat șocuri electrice drept „rămas-bun”, înaintea schimbului din 5 februarie. Același raport consemnează și unele îmbunătățiri, în anumite centre, începând de la sfârșitul anului 2024: hrană mai bună, acces medical sporit și reducerea unor violențe cotidiene. Abuzurile însă continuau.
Cine răspunde? Comisia internațională independentă de anchetă a ONU a concluzionat că autoritățile ruse au aplicat o politică de stat coordonată de torturare a civililor și prizonierilor ucraineni, constituind crime împotriva umanității. Ancheta a identificat implicarea mai multor servicii și structuri de securitate, o împărțire a rolurilor și practici repetate de intimidare și pedepsire. Este o constatare a comisiei de anchetă, distinctă de o condamnare penală individuală.